COMORILE DE LA AGIGHIOL

Acesta este un sit de interes comunitar care include şi rezervaţia geologică din Dealul Pietros, singurul monument al naturii din judeţul Tulcea. Poteca va continua cu un traseu de cicloturism. Traseul include şi prima lucrare de artă ambientală din sit, intitulată Amonitul, realizată din plăci de calcare curse pe panta Dealului Pietros.

Primul panou se află la intersecţia străzii Bujorului cu drumul de la marginea satului. Apoi, traseul urmează drumul de căruţă până la baza dealului Pietros, şi urcă de-aici urmând creasta, până în varful Dealului cu Cunună, unde se afla turbine eoliene şi un turn de vant. De aici, traseul coboara spre nord şi merge pe drumul spre padure, unde se afla şi ultimul panou. Aici exista un indicator de intoarcere. Pe traseu exista şi indicatoare cu spirala de amonit.

Dealurile din jurul Agighiolului au o mare importanţă geologică şi paleontologică. Locul fosilifer Agighiol este un punct fosilifer renumit prin bogăţia faunei fosile de vârstă Triasic medie, în care predomină cefalopode ammonoidee (ceratiţii).  Alături de  ceratiţi,  există orthoceratide, moluşte brachiopode şi bivalve (scoici), crinoide, precum şi o microfaună de conodonte, ostracode şi foraminifere, pe baza cărora s-a putut stabili vârsta subdiviziunilor perioadei Triasice în intervalul Olenekian-Carnian (de acum 250-230 de milioane de ani). Conodontele sunt piese bucale ale unor vertebrate cordate primitive (Agnate), lipsite de maxilar şi asemănătoare ca formă cu ţiparii actuali. Alături de amoniţi, ele sunt fosile index folosite pentru stabilirea vârstei depozitelor triasice din Dobrogea Nordică. În anul 1912, profesorul Ion Simionescu din Iaşi a descoperit pe Dealul Pietros primele vertebre de ihtiozauri triasici, pe care le-a atribuit genului Shastasaurus. Ihtiozaurii sunt reptile marine, contemporane cu dinozaurii, cu forma corpului asemănătoare cu a unui peşte, şi care atingeau lungimi de 20-23 m.

Cele două monografii despre Agighiol (pe atunci Hagighiol), publicate în 1908 (Ernst Kittl) şi 1913 (Ion Simionescu), descriu specii noi de ammonoidee dedicate unor geologi, sau Dobrogei şi Mării Negre: Arcestes (Anisarcestes) mrazeci Sim, Arcestes (Anisarcestes) kittli Sim., Hypocladiscites pascui Kittl, Ioannites stefanescui Kittl, Trachiceras dobrogiacum Sim., Lobites euxinus Kittl, iar Romanites simionescui Kittl reprezintă nu doar o nouă specie, dar şi un gen nou.

Situl Natura 2000 ROSCI0060 Dealurile Agighiolului a fost desemnat pentru ocrotirea a 4 specii şi 3 habitate. Speciile protejate sunt: clopoţelul dobrogean – Campanula romanica, specie endemică pentru Dobrogea (aflată pe Lista Roşie europeană a plantelor vulnerabile), broasca ţestoasă de uscat Testudo graeca ibera, popândăul – Spermophilus citellus şi hamsterul dobrogean – Mesocricetus newtoni. Cele 3 habitate protejate cuprind stepe ponto-sarmatice, tufărişuri de foioase ponto-sarmatice şi vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos.

Dintre cele 426 de specii şi subspecii de plante inventariate în anii 2012-2014 pe suprafaţa sitului Dealurile Agighiolului, 69 sunt incluse în Lista Roşie de specii ameninţate sau vulnerabile din România în 1994. Printre plantele de pe Lista roşie se afla bujorul dobrogean, Paeonia peregrina varietatea romanica, plantă frecvent întâlnită în poienile din pădurea de stejar, şi uneori şi în habitatul de stepă.

În zona Agighiol – Valea Nucarilor se găsesc zeci de situri arheologice, incluse în baza de date a Institutului Naţional al Patrimoniului. Cele mai numeroase sunt tumulii (numiţi şi gorgane), movile joase de pământ care acoperă morminte din epoci foarte diferite, săpate de-a lungul unui mileniu şi jumătate, începând cu secolele V-IV a. Chr. La cei 65 de tumuli, frecvent grupaţi, se adaugă un sit neolitic, trei aşezări din epocile La Tène, cinci aşezări rurale din epocile romană şi romano-bizantină (sec. II-IV), o villa rustica (sec. II-III), precum şi aşezări medievale (sec. X-XII). Înafară de tumuli, majoritatea atenuaţi în arătură, celelalte situri arheologice sunt invizibile, fiind identificate pe baza fragmentelor ceramice şi artefactelor din arătură. Ca urmare, multe situri arheologice, deşi monumente istorice, sunt afectate de activităţile umane.

La vest de Agighiol, sub un acoperiş de pământ, lemn şi piatră, tumulul Movila lui Uţă ascundea obiecte de artă traco-getică din secolul IV a. Chr., cunoscute azi ca tezaurul de la Agighiol. Azi complet distrus, tumulul avea o intrare construită din lemn şi piatră (dromos) şi trei încăperi. Cele două camerele mortuare mai mari adăposteau două schelete care au aparţinut unor tinere femei, aşa cum o demonstrează studiile antropologice recente. În a treia cameră s-au găsit scheletele a trei cai sacrificaţi. Tezaurul de la Agighiol, unul dintre cele mai importante din ţară, cuprinde un coif de paradă din argint parţial aurit, două apărătoare de gambă (cnemide) şi două pocale de argint, toate bogat decorate cu motive zoomorfe şi antropomorfe, la care se adaugă cinci vase-cupă plate (phiale), aplice de harnaşament, nasturi buton şi mărgele din argint, precum şi alte obiecte din fier, cupru şi ceramică. Tezaurul de la Agighiol poate fi văzut la sala Tezaur a Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, iar o replică este expusă la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Tulcea.

Traseul Comorile de la Agighiol este primul traseu al Geoparcului Dobrogea Chimerică. A fost realizat cu

finanţarea Lidl Romania SA în proiectul Cu apele curate şi este rezultatul parteneriatelor semnate de Asociaţia GeoD pentru promovarea geodiversităţii cu Asociaţia Mai Mult Verde şi cu Primăria Valea Nucarilor.